Corpul, poarta catre tine insuti

„Nu există nicio forţă vindecătoare în afara corpului tău”. Isaac Jennings

De prin periplul meu în literatura de specialitate și mai apoi prin propria-mi experiență și observații din timpul practicii profesionale, mi s-a conturat convingerea că există o legatură strânsă între flexibilitatea corporală a individului și flexibilitatea în comportamentul acestuia, în sensul că un corp “blocat” (rigid), cu o postură “înghetată” traduce un blocaj emoțional al individului (cine știe cât de vechi), evidențiindu-se totodată și o slabă capacitate a sa în a găsi soluții creative și eficiente (comportamente) la problemele si provocările vieții. Însa ca în mod paradoxal chiar în acest “blocaj” aparent doar corporal și postural sunt codate o imensă forță și oportunitate de autotransformare.
Atunci când se realizează un contact conștient cu corpul și respirația, se dezvoltă și se deblocheaza abilitatea individului de a-și exprima anumite stări, atitudini, idei și în același timp se produce descărcarea afectelor blocate și eliberarea de emoții reprimate, de lapsusuri sau de gânduri apăsătoare. Prin mișcare se deblocheaza potențialul uman și se crează posibilitatea retrezirii senzorial-emoțională, activării resurselor, optimizării, comunicării și restructurării cognitive și afective.

Conștiinta de sine, cunoașterea de sine și evoluția atât în plan orizontal cât și vertical a individului, și extrapolând indrăznesc să spun că și a speciei umane, se dezvoltă mai ales printr-un amplu și susținut proces de conștientizare a propriilor trăiri, emoții, sentimente și trebuințe in prima faza, urmate mai apoi de asumarea, acceptarea și integrarea acestora.

Pentru a putea realiza acest lucru ni s-a oferit cu imensa generozitate încă înainte de a ne naște un instrument numit CORP despre care pot sa spun ca este pur si simplu… SEN-ZA-TIO-NAL!

În virtutea celor spuse mai sus te provoc drag/ă prieten/ă să facem împreună un mic exercițiu din seria ”întâlniri semnificative” Intalniri cu… tine insuți. Chiar acum!

Încep întrebându-te nu prea direct sau poate prea direct: Ce simți acum? DA! Chiar acum? Ce traiești acum având in fața ochilor aceste rânduri, citindu-le, respirând aerul din jurul tău… Te intreb cum ar fi daca ți-ai întreba vreodată corpul ce anume dorește? Ce nevoi are? Cum se simte? Ce ți-ar răspunde el? Iți simți tu oare corpul? … Cum sunt musculatura feței, maxilarul…buzele? Sunt relaxate? Sunt tensionate? Cobori spre gât…gâtul tău, spre umeri, brațe, spate, coloană … Mergi mai departe…cum se simte abdomenul tău, bazinul, șoldurile, coapsele,pulpele, genunchii, gleznele, tălpile, Atunci cand mergi? Cum mergi? Cum este pasul tău? Si…. respirația…, dar chiar așa…cine respiră? Lasă corpul să-ți sopteasca, să te poarte către suflet. Ssssstttt…. ascultă-l! Ce-ți spune el? Dar inima?

Ești curios/ă acum să patrunzi mai mult prin poarta ce duce direct la acea putere mare? Cum care poartă? Poarta numita corpul tău? Ce fel de putere? Hmm… te provoc acum să descoperi singur/ă, intri? Cine-i acolo?

Cu drag,
Psiholog Carmen Grigoras Nitescu