0724 050 000
Mintea umana este un instrument ce ne ajuta sa functionam in aceasta lume insa totodata mintea ne poate sta in calea trairii unei vieti in pace, bucurie, armonie, satisfactie, autenticitate si adevar. Sigur nu exista viata perfecta si nici nu cred ca putem trai intr-o stare de fericire permanenta intrucat viata are si urcusuri si coborasuri pentru fiecare dintre noi, insa indiferent de ceea ce ne ofera viata, putem alege sa nu ne pierdem cazand pentru prea mult timp in vaile vietii.
Putem sa gestionam altfel ceea ce traim, daca noi invatam cum sa practicam mintea incepatorului, adica daca invatam cum sa ne regasim inocenta, spontaneitatea si libertatea, asa cum fac copiii. Copiii micuti sunt fericiti si traiesc intr-o stare de mirare si inocenta pentru ca ei inca nu au invatat nimic despre lumea in care traiesc. Ei exploreaza mediul inconjurator si oamenii exact asa cum sunt, fara a eticheta sau a judeca. Pe masura ce acestia cresc, invata si se modeleaza prin prisma fiecarei experiente si interactiune umana dar si din mediul inconjurator, copilului i se spune ce este dezirabil sau nu sa faca, sa zica, sa fie. Fiecare om a fost copil candva, chiar si tu, mai stii? De mici suntem educati sa fim intr-un anume fel, suntem invatati sa ne comportam intr-un anume fel si este firesc sa fie asa, fiinta umana are nevoie mai intai sa invete regulile de functionare ale acestei lumi, sa se identifice cu ea, sa faca parte din ea. Din pacate tot in acest proces de identificare cu lumea si regulile ei de functionare, omul se pierde si uita sa mai invete ceva nou despre el, viata l-a modelat (ca sa nu spun dresat) si cand in sfarsit el are capacitatea (teoretic) de a gandi critic (am zis de a gandi, nu de a critica) cand ar putea fi suficient de inteligent pentru a putea face asta, cand in sfarsit dispune de capacitatea de a discerne si de a gandi constient si creativ, el uita de aceasta libertate, ironia sortii, nu?
Omul care nu gandeste in profunzime este supra-adaptat, chiar si acela care se crede rebel sau liber, impotriva a tot si toate, tot un supra-adaptat este, dar acesta traieste iluzia ca este liber doar pentru ca nu face ca ceilalti, insa tot societatea l-a dresat si pe el caci iata el reactioneaza, se infurie, distruge, neaga, pentru ca nu accepta, el nu a invatat inca sa gandeasca extins, creativ…ci doar pe dos, la polul opus, si urla ca nu-i ca ceilalti, pai daca nu esti ca ceilalti de ce trebuie sa strigi?
Ahhh da! tu nu esti ca ceilalti, esti ca ceilalti din cealalta tabara, sunt doua tabere (cica) una cu cei din turma si alta cu cei care nu urmeaza turma, intre timp si ce-i din urma s-au organizat tot intr-un soi de turma, o turma la stanga, una la dreapta.
Reactia nu-i libertate, nu-i intelepciune, nu-i evolutie, esti plin de butoane pe care orice reclama, imagine, cuvant, persoana sau miscare politica poate sa apese si tu BANG esti gata. Esti marioneta propriei tale minti!
Tine minte! Cand reactionezi esti sclavul propriilor ganduri si emotii (adesea distrugatoare). Asadar omul supra-adaptat este usor de manipulat pentru ca nu a invatat odata ce a devenit adult sa gandeasca pentru sine. Nu stie cum sa gandeasca pentru el insusi pentru ca nimeni nu l-a invatat sa se intrebe, nimeni nu l-a invatat sa-si gandeasca constient gandul pana la capat, sa caute mai mult sens si adevar in ceea ce gandeste, spune sau face. Din nefericire gandurile il gandesc pe el, conducandu-l la comportamente si decizii inconstiente, el nu stie de ce face ceea ce face, de ce zice ceea ce zice de ce gandeste ceea ce gandeste…de ce simte ceea ce simte. Omul care nu gandeste ramane prizioner intr-o lume ingusta, doar aceea lume pe care mintea sa ii permite sa o vada, si deci sa experimenteze, nebanuind macar cat de bogata si infinta poate fi experienta umana, cu tot alaiul ei. Bogatia lumii poate fi vazuta si traita doar atunci cand ne permitem sa acceptam ca nu stim mare lucru. Cand spunem ca stim, am pierdut sansa de a invata, sansa de a ne extine dincolo de frontiera mintii conditionate.
Omul care nu gandeste, nu discerne, ”inghite” reclame, idei, opinii, reguli, credinte,etc. Nestiind cine este, va cauta sa se identifice toata viata sa cu posesiile sale, cu statutul sau, cu imaginea sa, cu gandurile sale. Cand se pierde ceva din toate acestea el se va simti pierdut. Cand cineva sau ceva va ameninta ceea ce crede acesta ca este fie sa va lupta sa apere imaginea, credinta, ideea, posesia cu care s-a identificat, fie va fugi de ceea ce ii ameninta integritatea ”turnului” in care el insusi s-a inschis candva.
Extinzand aceasta incapacitate de a gandi creativ si in sfera relatiilor dintre barbat si femeie sa ne intrebam cum anume ne afecteaza relatia pe care o avem ceea ce am fost invatati? Ceea ce stim sau nu stim? Ce ganduri, credinte si obisnuinte ne fac captivi in tipare care se repeta? Ce ne tine captivi in conflicte?
Ce gandim si cum simtim fata de omul cu care impartim patul? Cum mangaiem? Cum dansam? Cum vorbim cu acesta/aceasta?
Un om care se provoaca pe sine sa iasa din sfera zonei de confort oferita de natura repetitiva a gandurilor sale nu are cum sa te plictiseasca, este fascinant, omul de langa tine nu are cum sa te plictiseasca daca acesta gandeste in profunzime, daca iese din tiparele propriei sale minti, macar din cand in cand, in intimitate de exemplu, atunci crezi ca el/ea nu te poate surprinde prin inteligenta sa, prin nou, creativitate? Cand traiesti langa un astfel de om viata devine magica, un spectacol, plin de viata, culoare, forme, trairi…Oare nu am vrea fiecare sa avem langa noi astfel de parteneri? Dar oare noi am putea sa oferim asta la randul nostru, nou, creativitate, magie, traire, viata, iubire?
Gandirea constient-creativa te face fericit/a pentru ca nu vei crede toate gandurile ce iti trec prin cap (unele sunt chiar otravitoare, nu-i asa??) si iti ofera libertatea pe care o au copii, curiozitatea de a te intreba cu inocenta: Ce inseamna asta? Ce-i asta? De ce? Cum? Da????? ATENTIE!!! TU ca adult ai un avantaj fata de un copil, poti sa te intrebi mereu si mereu si de data asta poti sa iti raspunzi chiar TU, tie insuti/insati, poti sa mergi din ce in ce mai profund in cotloanele mintii tale dar si in cele ale sufletului si chiar mai departe de acesta, poti ajunge la o alta concluzie azi in ceea ce priveste un fenomen, o opinie, o experienta, etc. dar daca esti inteligent/a nu te vei atasat de produsul gandirii tale, vei fi deschis sa afli chiar mai mult. Pe cand un copil intreaba si desi este deschis, curios si inocent el nu poate sa se indoiasca de ceea ce i se spune si va crede fara a se indoi. Asadar inocenta si deschiderea copilului din tine insuti/insati te ajuta sa descoperi ceva nou despre tine, adultul de azi. Sper ca nu ai inteles ca iti propun sa regresezi si sa te porti infantil, nici vorba, vreau sa subliniez asta, iti propun doar sa te deschizi spre a te intreba, spre a-ti oferi libertatea de a avea experiente noi, de a exersa noi moduri de a te comporta, etc. Pare simplu, dar nu este, si totusi este posibil, nu as scrie despre asta daca nu as crede cu toata fiinta mea.
Acolo cu siguranta nu ai cum sa te plictisesti, caci acolo se afla infinitul, nemarginirea, ca om nu o vei putea cuprinde cu mintea ta nicicand, nici macar mintea creativa nu are aceasta capacitate.Si pentru ca imi place sa fac oamenii curiosi iti spun acum ca mai exista o alta dimensiune a inteligentei umane mai bine zis o inteligenta care transcende conditia umana, una de dincolo de minte, dincolo de gandurile tale…Hmmm
Oare mai departe de ganduri, de capacitatea de a gandi extins, creativ, profund… ce exista? Ai curajul sa te intrebi acum? Visez acum cu inocenta, ca DA!
Cu drag de oameni,
Carmen Grigoras-Nitescu
